Cu mult chin si vai s-a sfarsit si anul asta, dupa multa munca, un galop infernal si, la final, un concediu care a facut toti banii….
O amica de- a mea ne-a aranjat sa stam la o cabana la munte, departe de lumea dezlantuita, de contactul cu internetul si orice alte mijloace de comunicare.
Am ajuns dupa cateva ore cu rucsacurile in spate, bagaje peste bagaje. Popasurile scurte, in poienite verzi, cu vegetatie abundenta, ne incantau, dar, asa cum era de asteptat, ne si dadeau oarece fiori pentru ca pustietatea e pustietate ori de unde ai privi-o. Si cum mijloacele de comunicare lipseau cu desavarsire, nu parea deloc imposibil sa ne trezim cu vreo bestie fioroasa in spate sau cine stie ce alta aratare.
In plus, ne intrebam cum ar putea arata locul sejurului nostru, data fiind departarea de tehnica si tehnologie, cam in ce fel de cuibusor ne-am putea odihni, speram, pe durata sejurului?
Sus-numita incepuse sa faca tot felul de glume apropo de conditiile de dormit si cazare. Ca ar fi la adapost de ploi si alte intemperii, de fiare salbatice, dar ca alte avantaje nu prea sunt. Apa curenta ar fi la izvorul din apropiere iar bucataria oriunde ne decidem sa facem o gramajoara de crengi uscate si sa le dam foc!!
Pana acum nimic interesant, dar sansele noastre de a fi cazati macar normal paleau cu fiecare pas care ne indeparta de civilizatie. Nu-i nimic, zicea domnisoara, oricum suntem satui de confortul de acasa si nu strica sa devenim putin mai ..originali! Dupa aproape doua ore de mers continuu, am ajuns in poienita cu pricina unde, nu ne-a venit sa ne credem ochilor, trona o ditamai….coliba, ceva in genul bordeielor oltenesti. Ne-am apropiat cu pasi timizi de usa de la intrare si am deschis incet, convinsi ca nimic rau nu ni se mai poate intampla dupa aceasta experienta. Daaaaar, stupoare, interiorul nu era al unei colibe, ci al unei veritabile pensiuni de lux!!!!
Cand vrem sa definim luxul, ne referim nu doar la mobila, decoratiuni, dotari, facilitati ci la grupurile sanitare care pareau desprinse din cataloagele straine de profil. Obiectele sanitare erau de un alb impecabil ,creand acea senzatie de curatenie absoluta, fix ca in reclamele alea la detergenti. Absolut totul de cea mai buna calitate, o investitie cu adevarat rentabila. Unul din amici remarcase in mod special paravane cada de care avea si el acasa si despre care spunea ca reprezinta un must-have daca nu vrei sa murdaresti toata baia cand faci un dus.
Bucataria si toate sclipeau de curatenie, frigiderul era plin de bunatati din cele mai alese, barul de sticle burticoase…Totul fara cusur asa cum se cuvine sa fie o vacanta dupa un an de munca.