Fericirea este unul din cele mai descrise sentimente de cand lumea a scos acest concept. Fericirea este starea, sentimentul care a fost descris in mii de forme si pentru care, fiecare din aceasta forma este corecta. Fericirea este un sement relativ, relativ pentru ca din fericire, suntem cu totii diferiti!
Ei bine, faptul ca suntem diferiti, ne ofera fiecaruia dintre noi posibilitatea de a intelege fericirea prin prisma propriilor trairi si dorinte. Pentru un copil, fericirea este bomboana care ii este oferita dupa ce spune o poezie.
Pentru un adolescent, fericirea este fiecare moment petrecut alaturi de prieteni si mult mai mult: primul sarut, prima relatie, primul premiu important, prima realizare, primii bani castigati cu forte propii, majoratul, carnetul de conducere, prima masina.
Pentru toti oamenii, fericirea este reprezentata de momente prime, momente pe care le traim pentru prima data si pe care am dori sa le traim mereu ca fiind primele. Fericirea este relativa pentru ca fuge si fuge mai ales atunci cand o legam de tot ce este material si omenesc. Astfel, definitia fericirii se schimba la un moment dat si devine acel ceva ce nimeni nu ne poate lua.
Fericirea reprezinta pentru mine tot ce am acumulat pana acum, tot ce am stiut si inca stiu, fiecare amintire, fie buna sau rea. Personal, cred ca fericirea nu trebuie sa fie legate doar despre ceva bun, atunci cand ne amintim. Cand ne amintim, fericirea poate fi gasita chiar si intamplarile mai putin fericite din viata noastra. De unde vine insa fericirea in acest caz? Din prisma faptului ca inca traim si ca orice s-a intamplat inca suntem aici.
Fericirea inseamna sa existi iar problemele nu uitati ca nu sunt probleme ci doar ecuatii nerezolvate inca. Pentru orice exista o rezolvare si ca in matematica, daca nu putem rezolva singuri, avem 7 miliarde de posibili oameni care ne-ar putea ajuta.