In urma unui impac dezastruos, in urma cu 4,5 miliarde de ani, a luat nastere Luna. Dar, se pare ca viata de pe Pamant s-a fomat, in cea mai mare parte, la mai putin de o suta de miloane de ani, dupa formrea Sistemului Solar. Un nou studiu a descoperit ca o buna parte din apa de pe Pamant, din zilele noastre, ar putea proveni de pe o planeta de “rau augur”, cunoscuta ca si Theia.
Impactul cu Theia
Oamenii de stiinta au descoperit ca cele doua corpuri au schimbat o mare parte de resturi in timpul coliziunii, ceea ce a condus ca Pamantul si Luna sa aiba un nivel aproape identic de izotopi de oxigen. Cele mai multe teorii sugereaza ca Luna s-a format, in principal, datorita Theiei, insa noul studiu sustine ca, de fapt, aceasta reprezinta un amestec din cele doua planete. Dr Edward Young, geolog de la Universitatea California, Los Angeles, impreuna cu colegii sai, a declarat: “Noile masuratori prezentate aici au aratat ca Pamantul si Luna au un continut aproape identic cu Theia. Acest lucru sugereaza ca impactul cu Luna a omogenizat izotopii de oxigen a planetei Theia”.
Cercetatorii au analizat cateva mostre ce au fost preluate in timpul misiunilor Apollo 12, 15 si 17, dar si un material preluat de la un meteorit lunar. Acestia au comparat apoi, izotopii de oxigen din cadrul acestor mostre, cu cele de la probele de roci de pe Pamant. Cele mai multe planete din Sistemul Solar au semnaturi izotopice distincte din cauza modului in care s-au format. Cu toate acestea, Pamantul si Luna au semnaturi similare, ca urmare a modului in care acestea s-au format.
In acest sens, oamenii de stiinta au descoperit ca atat probele de pe Pamant, cat si cele de pe Luna, contin compusi identici de un izotop de oxigen, numit delta-17. Ambele organisme par a avea o concentratie asemanatoare, de cinci parti per milion, ceea ce sugereaza ca Theia si Pamantul au schimbat si au impartasit oxigen in timpul coliziunii. Ei bine, aceasta descoperire sugereaza mare parte din apa pe care o vedem astazi pe Pamant, provine de la impactul cu Theia.
Blogger: Cristina M.